Calea experienței directe

de Swami Rama

Swami Rama

Swami Rama

Experienţa directă este calea cea mai rapidă pentru a dobândi cunoaşterea. Toate celelalte mijloace nu sunt decât parţiale. Pe calea autorealizării, puritatea, focalizarea minţii şi controlul ei sunt esenţiale. O minte impură halucinează şi creează nenumărate obstacole, dar o minte ordonată este un minunat instrument pentru a înţelege propriile noastre experienţe spirituale.

Experiența directă este esențială

Intr-o zi maestrul meu mi-a spus să mă aşez în faţa sa, după care m-a întrebat: „Eşti un băiat citit?” Puteam să răspund orice. Cu el puteam fi complet sincer. Niciodată nu se supăra, indiferent ce îi spuneam, ba chiar se distra de prostiile pe care le făceam, aşa că plin de mine i-am răspuns: „Bineînţeles că sunt un băiat citit!”

El m-a întrebat: „Ce ai învăţat şi cine te-a învăţat? Povesteşte-mi! Mama este primul nostru învăţător. Apoi tatăl, după aceea fraţii şi surorile noastre. Mai târziu învăţam de la copiii cu care ne jucăm, de la profesorii de la şcoală şi din cărţi. Indiferent ce învăţăm, învăţăm de la alţii. Tot ceea ce ai învăţat tu până acum este contribuţia celorlalţi, atunci de unde ai învăţat? Şi ei de la cine au învăţat? Ei au învăţat, de asemenea, de la alţii.
Aşa că, dacă analizezi atent, poţi înţelege cum decurge procesul învăţării în cazul omului obişnuit. Intr-un fel, mi-e milă de tine că n-ai învăţat nimic, niciodată, independent de ceilalţi. Şi sunt convins că tu ai concluzionat că nu poţi învăţa nimic de unul singur în această lume. întotdeauna ideile tale au fost de fapt ideile celorlalţi”.

I-am răspuns: „Stai o clipă, lasă-mă să mă gândesc”. Intr-un fel eram uimit să realizez că nimic din ce ştiam eu nu îmi aparţinea mie. Şi sunt convins că, dacă şi tu, cititorule, ai avut această revelaţie, ai simţit acelaşi lucru pe care l-am simţit şi eu atunci. Cunoaşterea de care depinzi nu îţi aparţine deloc. Din această cauză nu te mulţumeşti niciodată, indiferent de câtă cunoaştere dobândeşti. Chiar dacă ai asimilat o întreagă bibliotecă, aceasta nu te va mulţumi. Atunci l-am întrebat pe maestrul meu: „Bine, atunci cum pot atinge starea de Eliberare?” El mi-a răspuns: „Asimilând cunoaşterea teoretică, dar, în primul rând, descoperind cunoaşterea în tine însuţi cu ajutorul experienţei directe. Astfel, vei ajunge la o cunoaştere deplină a Realităţii Ultime. Toată cunoaşterea acestei lumi este sterilă, dacă nu este trăită printr-o experimentare directă. Cunoaşterea indirectă îţi oferă multe informaţii, dar nu te ajută să evoluezi spiritual. Toţi înţelepţii acestei lumi au trebuit să depăşească multe obstacole pentru a ajunge la cunoaşterea directă a Adevărului. Ei nu au fost niciodată mulţumiţi doar cu opiniile celorlalţi. Nu s-au mulţumit cu spusele preoţilor, cu dogma bisericii şi nu le-a fost teamă că vor fi persecutaţi şi chiar executaţi, deoarece concluziile la care au ajuns, prin propria lor experienţă, erau diferite de cele ale înaintaşilor lor.

De atunci am căutat clipă de clipă să urmez acest sfat. Am descoperit că experienţa directă este testul final ce îţi dovedeşte validitatea cunoaşterii tale. Atunci când ai experimentat adevărul nu mai poţi aştepta o confirmare mai bună decât aceasta. Foarte mulţi dintre voi se întâlnesc cu prieteni pentru a-şi expune părerile. întotdeauna voi aşteptaţi ca ceilalţi să fie de acord cu voi şi să spună: „Da, tu ai dreptate”.
Dar părerea unei alte fiinţe ignorante nu poate fi luată ca o confirmare a adevărului. Atunci când experimentezi adevărul direct nu mai ai nevoie de confirmările vecinilor sau ale familiei tale. Sau nu mai este nevoie să cauţi confirmări în cărţi. Adevărul spiritual nu necesită niciun fel de mărturie din exterior. Atât timp cât te mai îndoieşti, înseamnă că nu ai atins această stare de experimentare directă. Aspiră să trăieşti această experienţă până când vei atinge starea în care totul este clar, starea în care toate dubiile tale dispar. Doar experienţa directă este singura care oferă accesul la Realitatea Ultimă.

Adevărata cunoaștere elimină suferința

Pe calea spirituală încrederea în sine este foarte importantă. Ea nu poate să apară decât atunci când începi să experimentezi direct trăiri spirituale foarte elevate. Indiscutabil că ai nevoie de un maestru spiritual, de un ghid. Eu nu vreau să spun că nu este bine să învăţaţi de la cei din jurul vostru sau că nu este bine să studiaţi scripturile sacre. Dar am cunoscut oameni care nu ştiau nici măcar alfabetul şi de fiecare dată când aveam vreo dificultate în a înţelege anumite adevăruri profunde ale scripturilor, doar lor mă puteam adresa pentru a găsi răspunsul.

Maestrul meu îmi spunea să îi învăţ pe tinerii mei discipoli Brahma Sutras-urile, una dintre cele mai ermetice cărţi din literatura vedantică. Aceste aforisme, pe care nici eu nu le înţelesesem cu adevărat, trebuia să le explic discipolilor. îmi dădeam toată silinţa şi ei păreau mulţumiţi. In schimb eu eram total nemulţumit, realizând că de fapt aveam nenumărate goluri în înţelegerea lor reală. Aşa că într-o după-amiază m-am dus la un swami bătrân care studia de ani de zile aceste scripturi. Nu era capabil nici să se semneze, pentru că nu ştia nici să scrie, nici să citească, dar avea în schimb nenumărate cunoştinţe în toate domeniile.
El mi-a spus următoarele: „Nu vei înţelege niciodată aceste aforisme dacă nu vei experimenta direct învăţătura lor”.
Pentru a înţelege mai bine diferenţele dintre cunoaşterea directă şi cunoaşterea indirectă, mi-a spus următoarea poveste:

„Un maestru avea un discipol care se născuse şi trăise sus, în munţii Himalaya. El nu văzuse în viaţa lui o vacă şi nu băuse niciodată lapte, dar ştia, în schimb, de la ceilalţi discipoli că laptele este foarte nutritiv şi chiar este indicat pentru o dezvoltare armonioasă, atât fizică cât şi spirituală. Aşa că a ajuns la concluzia că este absolut necesar să coboare în vale să găsească o vacă şi să o mulgă pentru a putea bea mult lapte. S-a dus la maestrul său şi a zis: «Gurudeva, te rog să îmi spui cum arată o vacă. Te rog descrie- mi cât mai în detaliu cum arată o vacă.»

Aşa că maestrul i-a descris exact cum arată o vacă. I-a spus astfel: «O vacă are patru picioare. Ea este un animal docil, domestic care nu trăieşte în pădure, ci pe lângă casa omului. Laptele său este alb şi foarte bun pentru sănătate.» I-a descris cum are urechile, coarnele, cum arată coada, ugerul, i-a descris totul. Având această descriere în minte, discipolul a coborât din munţi pentru a găsi o vacă. în drumul său a ajuns într-un sat care avea în mijlocul pieţei principale statuia unei vaci. După ce s-a uitat cu atenţie la ea, s-a gândit: «A, asta este, cu certitudine, ceea ce maestrul mi-a descris.»

Dar tocmai în acea zi, o familie ce locuia în apropiere, îşi văruia casa, aşa că în apropierea statuii vacii exista o găleată mare plină cu var. Discipolul, văzând-o, a concluzionat: «A, acesta trebuie să fie laptele despre care se spune că este atât de bun pentru sănătate.» Aşa că, lacom, s-a năpustit asupra găleţii şi a băut pe nerăsuflate jumătate din ea. Imediat i s-a făcut îngrozitor de rău şi a trebuit să fie dus la spital.
Două luni mai târziu, după ce s-a însănătoşit, s-a întors la maestrul său în munţi şi, foarte supărat, i-a spus următoarele: «Tu nu eşti un maestru autentic».
Maestrul, calm, l-a întrebat: «Dragul meu, dar ce s-a întâmplat?»
Discipolul i-a răspuns: „Descrierea pe care mi-ai facut-o despre cum arată o vacă nu era corectă».
«Dar ce s-a întâmplat?»
El i-a explicat maestrului în detaliu ce se întâmplase, la care maestrul i-a spus: «Am şi eu o întrebare să îţi pun. Ai muls tu cu mâinile tale vaca?»
Discipolul a răspuns: «Nu».
Atunci maestrul i-a zis: «Acesta este motivul suferinţei tale»”.

Cauza suferinţei a numeroşi intelectuali de astăzi este lipsa de cunoaştere. Ei au câteva vagi cunoştinţe. Dar problema este că aceste cunoştinţe nu sunt rezultate din propria lor trăire, ci provin de la alţii – ceea ce îi face să sufere foarte mult. Puţină cunoaştere sau o cunoaştere parţială este întotdeauna periculoasă, aşa cum sunt adevărurile spuse pe jumătate. Un adevăr spus pe jumătate nu este un adevăr în sine. La fel este şi cu cunoaşterea parţială. Doar perceperea directă a adevărului înseamnă înţelepciune. Aşa că, înţelepţii care nu cunoşteau nici măcar alfabetul au fost capabili să îmi elimine neînţelegerile în privinţa unor scripturi sacre.

Studiul sistematic realizatsub ghidarea unui maestru spiritual ajută la purificarea ego-ului. Altfel, cunoaşterea scripturilor sacre fac fiinţa şi mai egoistă. Un intelectual este acea persoană care colecţionează informaţii din diverse cărţi şi scripturi. Dar ştie ea, cu adevărat, ce face? Hrănindu-ne intelectul cu atâta cunoaştere, fără a dubla această cunoaştere de practica spirituală, este ca şi cum am mânca hrană fără nici o valoare nutritivă. 0 persoană care mănâncă o astfel de mâncare se îmbolnăveşte şi generază stări negative şi celorlalţi. Putem întâlni nenumăraţi ghizi spirituali şi majoritatea dintre ei ne pot îndruma către Adevăr, dar un discipol poate asimila învăţătura spirituală numai de la acei maeştri care au experimentat direct, personal, Adevărul Ultim.

Acest articol este un pasaj din cartea “Living with the Himalayan Masters” de Swami Rama, tradusă în limba română sub numele “Relatările unui discipol despre Maeștrii Spirituali din Himalaya”, editura Deceneu.

Înapoi la Articole

Înapoi la Home