Gurul este asemeni unui canal prin care se manifestă grația divină

Iubesc, servesc, amintesc

Iubesc, servesc, amintesc

de Swami Rama

Cuvântul „Guru” este atât de greşit folosit de anumite persoane uneori, încât mă doare. Este un cuvânt atât de frumos! După ce mama te-a adus pe lume şi părinţii te-au crescut, începe rolul gurului. Acesta te ajută să-ţi împlineşti menirea. Chiar dacă nu sunt o fiinţă eliberată, dacă unii oameni mă numesc „guru”, trebuie să devin un exemplu de dragoste, bunătate, înţelegere şi înţelepciune pentru binele persoanelor care aşteaptă totul de la mine. Un guru este diferit de un profesor. Cuvântul guru este compus din două cuvinte: „gu” şi „ru”. „Gu” înseamnă întuneric, „ru” înseamnă lumină. Acela care risipeşte întunericul ignoranţei şi aduce lumina Adevărului Ultim este numit guru.

În Occident, cuvântul „guru” s-a demonetizat. În India această denumire este asociată cu sfinţenia şi înţelepciunea. Este o denumire foarte sacră. Este rareori utilizat singur, adeseori fiind însoţit de sufixul „Deva”. Deva înseamnă fiinţă de lumină, zeu. Un strălucit maestru sau guru este numit gurudeva.

Este o mare diferenţă între un învăţător obişnuit şi un maestru spiritual. Toţi cei care urmează un guru, indiferent de vârsta lor, chiar dacă au 80 de ani, sunt precum copiii pentru el. El uneori nu numai că le oferă cunoaştere spirituală, dar le oferă şi hrană şi adăpost, fără a aştepta ceva în schimb.

Odată l-am întrebat pe maestrul meu: „De ce faci atâtea eforturi şi sacrificii pentru discipolii tăi?”

El a spus: „Nu am altă dorinţă decât a-i învăţa pe aceşti aspiranţi care sunt pregătiţi. Dacă nu aş face aceasta, ce altceva aş putea face?”

Când un student se duce la un guru, el ia o legătură de lemne uscate. Cu reverenţă şi dragoste îngenunchează în faţa maestrului şi-i spune. „Uite, îţi ofer aceste lemne”. Aceasta înseamnă că îşi dăruieşte întreaga fiinţă, cu mintea, vorbirea şi acţiunile lui unui singur scop: să îl descopere pe Dumnezeu. Gurul arde acele lemne şi spune: „De acum încolo te voi ghida şi proteja”. După aceea el
iniţiază aspirantul în diferite niveluri ale sistemului yoga şi îi dăruieşte anumite tehnici practice. Este o relaţie umană atât de simplă încât nu cred să mai existe vreo alta comparabilă cu ea.
Tot ceea ce gurul are, chiar şi corpul său fizic, mintea şi sufletul, aparţin lui Dumnezeu. Dar dacă el mai are şi unele obiceiuri ciudate, acestea aparţin doar lui.

Gurul dăruieşte discipolului o mantră şi-i spune: „Aceasta va fi un prieten etern al tău. Ţine minte această silabă. Te va ajuta întotdeauna”.

Apoi îi explică cum să utilizeze mantra. Ea înlătură toate obstacolele ce apar pe calea spirituală, dacă este folosită consecvent şi cu încredere. Când discipolul are multe dorinţe şi probleme, el nu poate lua o hotărâre înţeleaptă. Atunci gurul îl învaţă cum să-şi dezvolte puterea de discriminare şi cum să rămână liniştit şi calm. El îi spune: „Uneori ai gânduri nobile, dar nu ştii cum să le pui în aplicare. Haide, focalizează-ţi mintea asupra unui singur lucru. Când vei reuşi acesta vei deveni puternic, iar binecuvântarea mea va fi cu tine.”

Dacă încerci din greu să faci ceva pentru el nu vei reuşi, pentru că el nu doreşte nimic de la tine; doreşte doar să te ajute să evoluezi spiritual. Atâta atenţie plină de înţelepciune şi compasiune te va copleşi! Te vei întreba; „De ce face el atâta pentru mine?”

El nu doreşte nimic, iar ceea ce face este datoria sa, scopul şi sensul vieţii sale. Datoria sa este să te ghideze, nu să te forţeze să evoluezi spiritual.

La fel cum soarele luminează şi încălzeşte toate fiinţele neaşteptând nimic în schimb, gurul dăruieşte dragostea lui spirituală rămânând detaşat. Gurul nu este o fiinţă obişnuită. Aceia care îl privesc ca pe o fiinţă obişnuită nu îl vor putea niciodată înţelege şi nu vor beneficia decât parţial de învăţătura lui.

Dacă un guru gândeşte că puterea îi aparţine, acela nu este cu adevărat un guru. Gurul este o tradiţie; este asemeni unui canal prin care se manifestă graţia divină, lisus a susţinut acelaşi lucru când oamenii pe care i-a vindecat îl numeau Dumnezeu. El a spus: „Aceasta se întâmplă datorită Tatălui ceresc; eu sunt doar un canal prin care EL se manifestă.”

Nici un guru nu poate să trăiască fără să fie altruist, pentru că dragostea lipsită de egoism este baza strălucirii lor. Ei iradiază înţelepciune şi lumină spirituală până în colţurile cele mai ascunse ale lumii. Pe mulţi lumea nu îi cunoaşte, pentru că ei nu doresc să li se poarte recunoştinţă pentru ceea ce fac.

Să nu acordaţi încredere unei persoane care vine spre voi şi vă spune: „Închină-te mie.”

Nici lisus sau Buddha nu au cerut acest lucru. Nu uitaţi niciodată că a-ţi proslăvi gurul nu trebuie să se transforme în ţelul vostru. Este foarte important să ai o barcă foarte bună şi nu una care se scufundă. Dar după ce treci râul nu este nevoie să iei barca cu tine şi, în niciun caz, să te închini ei.

Mulţi fanatici cred că ţelul vieţii lor trebuie să fie preamărirea gurului. Gurul trebuie să primească în permanenţă dragostea şi respectul tău – aceasta este adevărat.
Dar dacă Dumnezeu şi gurul meu vin împreună, eu mă voi duce la gurul meu şi-i voi spune:
„Mulţumesc că mi-ai făcut cunoştinţă cu Dumnezeu.”
Nu mă voi duce la Dumnezeu să-i spun: „Mulţumesc, Doamne. Mi-ai dăruit un guru!”

Înapoi la Articole

Înapoi la Home